viclenesc, ~ească a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ești / E: viclean + -esc] (Asr) 1-3 Viclean (9-11).

viclenésc, hicl-, hitl- și ficl- v. tr. Vechĭ. Înșel, tratez cu viclenie: temîndu-se să nu-l ficlenească Moldoveniĭ (Ur. 1, 232). V. intr. Fac viclenie: Cazaciĭ aŭ viclenit (Cost. 1, 318). V. refl. Mă fac viclean. – Și înv- (vest).