HITITĂ s. f. (cf. fr. hitite): limbă indo-europeană vorbită de hitiți, o populație care a pătruns în mileniul al doilea î.e.n. în Asia Mică. Limba textelor hitite găsite în secolul nostru în acea zonă are un caracter foarte arhaic și prezintă o mare importanță pentru gramatica comparată a limbilor indo-europene.