HITÍTĂ (< fr. {i}) s. f. Limbă indo-europeană dispărută, din ramura anatoliană, vorbită de hitiți. Scrierea h. folosea caractere cuneiforme babiloniene; a fost descifrată de lingvistul ceh B. Hrozný. Textele hitite sunt cele mai vechi texte indo-europene cunoscute și au o importanță deosebită pentru studiul comparativ al limbilor din această familie, oferind material pentru reconstituirea ei.