HIPOTERMÁL, -Ă (< fr. {i}; {s} hipo¹- + gr. thermos „cald”) adj. (Despre o treaptă a procesului hidrotermal) Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți, cu temperatura cuprinsă între 500 și 300°C. În aceste condiții iau naștere zăcăminte de wolfram, molibden, bismut, staniu, aur ș.a. (asociate cu mică, fluorină, topaz etc.).