HIPOTAXĂ^[1] s. f. (Lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe. modificată

hipotaxă sf [At: DN³ / Pl: ~xe / E: fr hypotaxe] 1-2 (Lin) Subordonare sintactică (prin elemente relaționale).

HIPOTAXĂ^[1] s. f. (Lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe. modificată

HIPOTAXĂ s.f. (Lingv.) Alegere a părților unui enunț cu elemente relaționale; subordonare. [< fr. hypotaxe, cf. gr. hypotaxis – dependență].

HIPOTAXĂ s. f. subordonare a unei propoziții față de o altă propoziție. (< fr. hypotaxe)

HIPOTAXĂ f. lingv. Procedeu de legătură între propoziții dependente sintactic. /<fr. hypotaxe

HIPOTAXĂ s. f. (< fr. hypotaxe, cf. gr. hypotaxis – dependență): raportul de subordonare prin joncțiune în cadrul frazei, cu ajutorul conjuncțiilor și locuțiunilor conjuncționale subordonatoare, al pronumelor și adjectivelor relative, al pronumelor și adjectivelor nehotărâte cu funcție de relație și al adverbelor relative.