7 definiții pentru hipotaxă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIPOTAXĂ[1] s. f. (Lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe. modificată
- În original: HIPOTAXA. — LauraGellner
hipotaxă sf [At: DN3 / Pl: ~xe / E: fr hypotaxe] 1-2 (Lin) Subordonare sintactică (prin elemente relaționale).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIPOTAXĂ[1] s. f. (Lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe. modificată
- În original: HIPOTAXA. — gall
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HIPOTAXĂ s.f. (Lingv.) Alegere a părților unui enunț cu elemente relaționale; subordonare. [< fr. hypotaxe, cf. gr. hypotaxis – dependență].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIPOTAXĂ s. f. subordonare a unei propoziții față de o altă propoziție. (< fr. hypotaxe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HIPOTAXĂ f. lingv. Procedeu de legătură între propoziții dependente sintactic. /<fr. hypotaxe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
HIPOTAXĂ s. f. (< fr. hypotaxe, cf. gr. hypotaxis – dependență): raportul de subordonare prin joncțiune în cadrul frazei, cu ajutorul conjuncțiilor și locuțiunilor conjuncționale subordonatoare, al pronumelor și adjectivelor relative, al pronumelor și adjectivelor nehotărâte cu funcție de relație și al adverbelor relative.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
hipotaxăsubstantiv feminin
- 1. Subordonare sintactică. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- hypotaxe DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.