Hipolit Foarte rar astăzi, prenumele masc. Hipolít reproduce pe cale cultă compusul Hippólytos. Este de remarcat că în vechea onomastică grecească compusele cu hippos „cal” formează o familie impresionant de veche și numeroasă. Prezente în cele mai vechi izvoare ale istoriei și literaturii Greciei antice, aceste nume dezvăluie rolul important al calului în viața vechilor greci. Alături de Antípa, Arhíp, → Filip, din aceeași familie sînt cunoscute la noi și numele Hipparchos (compus cu arkho „a conduce”; este numele celui mai mare astronom al antichității), Hippocrátes (Hipocrate din Chios, mare geometru grec și Hipocrate din Kos, considerat părintele medicinii, compus cu kratos „putere”), Hippias (din Elis, filozof grec din sec. 5 î.e.n.), Hippódamos (Hippodamos din Milet, celebru arhitect grec, considerat primul constructor de orașe; compus cu damáo „a îmblînzi, a domestici”). Dacă vom adăuga și alte nume mai puțin cunoscute la noi (Hippokléss, Hippókritos, Hippoménes, Hippóstratos etc.) ne putem forma o imagine aproape completă asupra temei hippo în onomastica greacă. Al doilea element al gr. Hippólytos este adjectivul verbal lytós de la verbul lyó „a elibera, a da drumul, a deshăma”, sensul compusului fiind deci „cel care deshamă caii”. Numele în discuție este vechi la greci și apare destul de des în izvoarele antichității, alături de fem. Hippolýte (numele unei regine a amazoanelor, la Plutarh), masc. Hippólytos a fost purtat de unul dintre giganți, de un fiu al lui Aegyptus, de un fiu al lui Deiphobus etc., cel mai cunoscut fiind desigur fiul lui Teseu, care împreună cu Fedra formează un cuplu celebru al mitologiei și literaturii universale. Purtat și de numeroși martiri din primele secole ale creștinismului, numele se răspîndește în întreaga Europă (în apus prin lat. Hippolítus). Nu prea vechi în onomastica noastră și aproape exclusiv în medii ecleziastice (aceeași situație o are scr. Impolit, atestat totuși de la 1466), numele apare astăzi sub formă apuseană și este legat de faimoasa legendă antică sau de literatura care s-a inspirat din ea. ☐ Fr. Hippolyte, germ. Hippolyt, it. Ippólito, sp. Hipólito, magh. Hippolit, Hippolita, bg. Ipolit (popular Apolit), scr. Ipolit, Impolit etc. ☐ Hippolyte Taine, filozof și critic literar francez. În mitologia greacă Hippolytos este fiul lui Teseu și al unei amazoane; respingînd dragostea Fedrei, mama sa vitregă, el este învinuit de aceasta că a încercat s-o siluiască. Pedepsit de Teseu, prin Poseidon, zeul mărilor, Hippolytos cade din car și moare lovit de stînci. Cuprinsă de remușcări, Fedra se sinucide. Hippolytos este însă înviat de către Asclepios, la rugămintea Artemidei, și pleacă în Italia, unde devine însoțitor al Dianei. Întîmplările tragice ale celor doi eroi mitici i-au inspirat pe mulți scriitori antici și moderni (Sofocle, Euripide, Seneca, Racine, D’Annunzio) ale căror capodopere sînt cunoscute în lumea întreagă.