5 definiții pentru hipochinezie hipokinezie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOCHINEZÍE, hipochinezii, s. f. (Med.) Scădere a capacității de mișcare. [Scris și: hipokinezie] – Cf. germ. Hypokinese.

HIPOCHINEZÍE, hipochinezii, s. f. (Med.) Scădere a capacității de mișcare. [Scris și: hipokinezie] – Cf. germ. Hypokinese.

hipochinezie sf [At: DN3 / S și: (înv) ~oki~ / Pl: ~ii / E: cf ger Hypokinese] (Med) 1-2 Reducere a funcționării motorii (a organelor cavitare sau) a mușchilor striați.

HIPOCHINEZÍE s.f. (Biol.) Reducere a funcționării motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. [Gen. -iei. / < germ. Hypokinese, cf. gr. hypo – sub, kinesis – mișcare].

HIPOCHINEZÍE s. f. reducere a funcției motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. (< germ. Hypokinesie)

hipokinezíe s. f. (biol.) ◊ „[...] noțiunea de hipokinezie, termen științific de circulație relativ recentă ce tinde să înlocuiască, într-un anume sens, expresia binecunoscută de sedentarism. Starea de hipokinezie semnifică un mod de viață redus ca mișcare, un mod de viață determinat de mecanizarea și automatizarea atât a producției cât și a activităților din timpul liber al omului modern.” Sc. 7 VI 71 p. 1 [scris și hipochinezie] (din germ. Hypokinese; GWDS; FC II 119; DM, DZ; DN3)

Intrare: hipochinezie
hipochinezie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipochinezie
  • hipochinezia
plural
  • hipochinezii
  • hipochineziile
genitiv-dativ singular
  • hipochinezii
  • hipochineziei
plural
  • hipochinezii
  • hipochineziilor
vocativ singular
plural
hipokinezie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipokinezie
  • hipokinezia
plural
  • hipokinezii
  • hipokineziile
genitiv-dativ singular
  • hipokinezii
  • hipokineziei
plural
  • hipokinezii
  • hipokineziilor
vocativ singular
plural

hipochinezie hipokinezie

  • 1. medicină Scădere a capacității de mișcare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: