HIPIDIOMÓRF, -Ă adj. (< fr.; {s} hipo- + idios „propriu” + morphe „formă”) adj. (Despre structura rocilor magmatice intruzive) În a căror componență primele minerale cristalizate au forma lor proprie, celelalte, cristalizate ulterior, au forma condiționată de spațiile rămase libere între elementele formate anterior.