O definiție pentru hipertim


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipertím adj. m., pl. hipertími; f. sg. hipertímă, pl. hipertíme

Intrare: hipertim
hipertim adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipertim
  • hipertimul
  • hipertimu‑
  • hiperti
  • hipertima
plural
  • hipertimi
  • hipertimii
  • hipertime
  • hipertimele
genitiv-dativ singular
  • hipertim
  • hipertimului
  • hipertime
  • hipertimei
plural
  • hipertimi
  • hipertimilor
  • hipertime
  • hipertimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)