HINDICHIU s.n. (Mold., ȚR) Șanț de întărire. A: Hotarul Moldovei ... să începe de la hindichiul lui Traian. PSEUDO-AMIRAS. O parte întreagă de zid al cetății căzu în șanțu . . . și îndată să împlu hindichiul și fu oștilor în loc pod. VP, 68^r; cf. CANTEMIR, IST.; NECULCE. B: Si primprejurul cetății săpase hendechiu de 40 de stînjeni de adîncu. LET. 1758, 107^r. Variante: hendec (CANTEMIR. IST.), hendechiu (NECULCE; LET. 1758, 107^r). Etimologie:, bg., scr. hendek. Cf. o c o p.