hindéŭ, V. hinteŭ.

❍ HINTEU (pl. -tee) sn. Mold. Tr.-Carp. Trăsură boierească acoperită, caleașcă, rădvan: porunci cocișului să prindă șase cai la un ~ (RET.) [ung. hintó].

hintéŭ și hindéŭ n., pl. eĭe (ung. hintó, trăsură pe arcurĭ; sîrb. hintov și intov; turc. hento). Trans. Trăsură acoperită, cupeu. – Și hintăŭ, pl. ăĭe.