HILOZOÍSM (HYLOZOISM) (< fr. {i}; {s} gr. hyle „materie” + zoe „viață”) s. n. Doctrină filozofică potrivit căreia întreaga natură este înzestrată cu viață. H. a susținut, într-o formă primară (brută), de unii dintre filozofii presocratici (Thales, Anaximene, Heraclit) și de stoicii greci, iar într-o formă spiritualistă, de gânditori ai Renașterii (B. Telesio, G. Bruno) și de platonicienii de la Cambridge. E.H. Haeckel a elaborat o formă materialistă de h.