hij, hijuri, s.n. (reg.) Plantație de viță-de-vie; vie; heidi: „O văzut sub hiju Zetii niște luminițe” (Memoria, 2004-bis: 1.288). ■ (top.) Hija, deal în Libotin; Dealul Hijii, în Groșii Țibleșului; Hijul, fânațe în Libotin și Peteritea. – Et. nec., cf. hij „bordei, șopron” (< rut. hyža, pol. hyž, chyža).