HIEROGLIFĂ s. f. (< fr. hiéroglyphe, cf. gr. hieros „sacru” + glyphein „a grava”): semn sau caracter de scriere sacră a vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri de ființe și de obiecte; ideogramă (v.). Secretul scrierii cu h. a fost descifrat în 1821 de învățatul francez I.-F. Champollion.