HIDROTERMÁL, -Ă (< fr. {i}; {s} hidro- + gr. thermos „cald”) adj. Care se referă la ape fierbinți provenite din răcirea topiturilor magmatice. ◊ Proces h. sau fază h. = ultima fază din procesul de consolidare a magmei, care se desfășoară la temperaturi cuprinse între 500° și 100°C, caracterizată prin separarea unei soluții reziduale apoase și fierbinți, din care, pe crăpăturile scoarței terestre, se formează și se depun minerale metalice, sulfați, carbonați, cuarț. În funcție de temperatura pe care o au, soluțiile apoase fierbinți pot fi hipertermale (500-300°C), mezotermale (300-175°C) și epitermale (175-50°C). Ele acționează asupra formațiunilor traversate, schimbându-le compoziția chimică și structura.