HIDROFÓN (< fr.) s. n. Traductor electroacustic intens (montat pe o navă sau lângă mal) destinat captării și transformării oscilațiilor acustice în oscilații electrice. A fost inventat de Max Mason, în 1917. Este folosit la prospecțiuni petroliere, explorarea seismică a mărilor și oceanelor, detectarea bancurilor de pești.