4 definiții pentru hidrocutare
hidrocutare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: cdp fr hydrocution] Hidrocuție.
HIDROCUTÁRE s.f. (Med.) Sincopă cu pierderea cunoștinței și oprirea respirației la persoane sensibile ca urmare a contactului brusc cu apa rece. [După fr. hydrocution].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIDROCUTÁRE s. f. sincopă cu pierderea cunoștinței și oprirea respirației, ca urmare a contactului brusc cu apa rece; hidrocuție. (după fr. hydrocution)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
hidrocutáre s. f. (med.) ◊ „Doctorul francez L. consideră că înecul este datorat cel mai des contactului cu apa rece, care produce un șoc fiziologic, pe care îl numește hidrocutare.” Săpt. 9 XI 73 p. 2 (după fr. hydrocution; PR 1950; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: hidrocutare
hidrocutare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | hidrocutare | hidrocutarea |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | hidrocutări | hidrocutării |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||