HIDATO- „apă, apos, umezeală”. ◊ gr. hydor, hydatos „apă” > fr. hydato-, germ. id., engl. id. > rom. hidato-. □ ~cor (v. -cor), adj., (despre plante) care se răspîndește cu ajutorul curenților de apă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care se dezvoltă în locuri umede și care elimină apa sub formă de picături prin hidatode; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre minerale) format din soluții magmatice bogate în apă; sin. hidatogenic; ~genic (v. -genic), adj., hidratogen*; ~morfie (v. -morfie), s. f., hidromorfoză*.