hici¹ av [At: ANON. CAR. / E: tc hici] (Tcm; în construcții negative) Nici un pic, deloc.

hicĭ adv. (turc. [d. pers.] hič, nimic, de loc: alb. bg. sîrb. hič). Mold. Munt. Olt. Rar azĭ. De loc, nicĭ de cum: n’avem lemne nicĭ hicĭ, mîncare nu e hicĭ.

hici(u) adv. Mold. de loc, însoțit adesea de o negațiune: case și livezi hici! cât hici, nicidecum: știi să citești?... ba cât hiciu AL. [Rut. (NI)HYČ, de loc].

hici adv. – În nici un caz, nici în ruptul capului. – Var. hîci, hăci. Tc. (per.) hiç (Șeineanu, II, 216; Lokotsch 860), cf. alb., bg., sb. hic.

HICI adv. v. defel, deloc, nicicum, nicidecum.

hici adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM.