heroină s. f. (chim.) Tip de stupefiant derivat din morfină ◊ „[În S.U.A.] a fost pus la punct un nou preparat pentru tratamentul toxicomanilor care se droghează cu heroină.” R.l. 17 IX 76 p. 6. ◊ „Poliția americană a reușit să dezmembreze o rețea internațională de traficanți de heroină, rețea ce utiliza Olanda ca placă turnantă.” R.l. 1 II 79 p. 6; v. și morfină-bază (1973), can(n)abis, marijuana [scris și eroină] (din fr. héroïne; F. Hasan în LR 2/77 p. 133; DM, DT; LTR, DC; DEX, DN3)