hep¹ sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / V: hiep / Pl: ~uri / E: ger Hep] 1 Cosor pentru curățat via. 2 (Reg; îf hiep) Cosor mare pentru curățat arinii de coajă.

hep² i [At: TDRG / E: fo] (Înv; are) Strigăt cu care vânătorii sau excursioniștii se cheamă unul pe altul.

HEP interj. (Uneori repetat) Strigăt cu care birjarii atrag atenția pietonilor să se ferească din drum.

HEP interj. Strigăt cu care birjarii atrag atenția pietonilor să se ferească din drum.

HEP interj. înv. (se folosea de birjari pentru a preveni trecătorii să se ferească din cale). /Onomat.

hep! int. strigăt de goană al vânătorilor: hep! hep!

hiep sn vz hep¹

hep! hep! interj. ironică la adresa Jidanilor: Nuhăm, Nuhăm, hep, hep, hep!

hep (-puri), s. n. – Cosor. Origine necunoscută. În Olt.

hep², hepuri, s.n. (reg.) Cosor, cuțit încovoiat pentru tăiatul viilor.

hep¹, interj. (reg.) 1. Strigăt de goană al vânătorilor. 2. Strigăt al pădurarilor.