10 definiții pentru hep


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hep2 i [At: TDRG / E: fo] (Înv; are) Strigăt cu care vânătorii sau excursioniștii se cheamă unul pe altul.

hep1 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / V: hiep / Pl: ~uri / E: ger Hep] 1 Cosor pentru curățat via. 2 (Reg; îf hiep) Cosor mare pentru curățat arinii de coajă.

HEP interj. (Uneori repetat) Strigăt cu care birjarii atrag atenția pietonilor să se ferească din drum.

HEP interj. Strigăt cu care birjarii atrag atenția pietonilor să se ferească din drum.

HEP interj. înv. (se folosea de birjari pentru a preveni trecătorii să se ferească din cale). /Onomat.

hep! int. strigăt de goană al vânătorilor: hep! hep!

hep! hep! interj. ironică la adresa Jidanilor: Nuhăm, Nuhăm, hep, hep, hep!


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hep (-puri), s. n. – Cosor. Origine necunoscută. În Olt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hep1, interj. (reg.) 1. Strigăt de goană al vânătorilor. 2. Strigăt al pădurarilor.

hep2, hepuri, s.n. (reg.) Cosor, cuțit încovoiat pentru tăiatul viilor.

Intrare: hep
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hep

hep

  • 1. Strigăt cu care birjarii atrag atenția pietonilor să se ferească din drum.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie: