HEMICRIPTOFÍTĂ (< fr. {i}; {s} hemi- + gr. kryptos „ascuns” + phyton „plantă”) adj., s. f. (Plantă perenă) la care mugurii regenerativi se formează la baza tulpinii (lăstarilor) și iernează în pământ, la mici adâncimi, protejați de frunzele căzute în toamnă și de eventualul strat de zăpadă (ex. fragii, urzica moartă).