heliotehnic, -ă (electr.) 1. s. f. „Boom-ul heliotehnicii. În cadrul preocupărilor pentru economisirea combustibililor clasici, în S.U.A. se extinde utilizarea instalațiilor care folosesc energia solară.” Sc. 29 X 77 p. 6. „Heliotehnica sporește randamentul plantelor.” Sc. 25 XI 78 p. 5. 2. adj. „Dispozitivele heliotehnice le furnizează energia necesară pentru iluminat.” Sc. 14 V 80 p. 3 (din fr. héliotechnique; L 1962; DEX-S)