Helios m. numele grec al Soarelui.

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solară, asemănătoare – și uneori identificată – cu Apollo. Aparținea generației preolimpiene; era fiul lui Hyperion și al Theiei și frate cu Selene și cu Eos. Helios, închipuit ca un tînăr frumos și puternic, este zeul care aude și vede totul. Vestit de Aurora, care-l precedă, el străbate zilnic bolta cerească pe carul său tras de patru cai iuți. Seara Helios coboară în apele oceanului, unde-și scaldă și-și răcorește caii înfierbîntați, el însuși odihnindu-se într-un palat de aur, de unde o pornește din nou la drum în ziua următoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai mulți copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphaë și Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile soției lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urmă îi păzesc faimoasele cirezi de boi din care s-au înfruptat tovarășii lui Odysseus (v. și Odysseus). În mitologia romană Helios se numea Sol.

HELIOS (în mitologia greacă), zeul Soarelui. Unul dintre titani; fiul lui Hiperion și al Theiei. Reprezentat ca un tânăr de mare forță și frumusețe. Adorat mai ales în ins. Rhodos, unde se afla odinioară o celebră statuie a sa, Colosul din Rhodos. Treptat, H. a fost înlocuit de Apolo și adorat sub numele de Phoibos Apollon. În mitologia romană se numea Sol.