SIMINOC, siminoci, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse în capitule, care își păstrează culoarea și aspectul natural și după ce se usucă (Helichrysum arenarium). [Var.: siminic s. m.] – Cf. ucr. semenjak.

SIMINOC ~ci m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, ramificată, păroasă, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ce crește prin locuri nisipoase. /cf. bulg. smin

siminoc s. m., pl. siminoci

Gnaphalium lanatum hort. [syn. Helichrysum petiolatum (L.) DC.]. Specie cu ramuri lungi, pendule, foarte păroase, albicioase. Frunze mici, ovate sau cordiforme, pe ambele fețe albe, dispuse altern, la fel de pubescente ca și ramurile. Plantă de 50-100 cm lungime.

SIMINOC s. (BOT.; Helichrysum arenarium) (reg.) mărgică.

SIMINOC s. v. parpian.