Helena (sau Helene), „cea mai frumoasă dintre muritoare”, era fiica lui Zeus și a Ledei. Ea s-a născut dintr-un ou, rezultat din împreunarea lui Zeus – care luase înfățișarea unei lebede – cu Leda, soția regelui Tyndareus (v. și Leda). Despre frumusețea Helenei s-a dus vestea de timpuriu. Încă copilă fiind, ea a fost răpită de către Theseus, ajutat de prietenul lui, Pirithous (v. și Theseus), și dusă în Attica. Eroul a lăsat-o acolo în paza mamei lui, Aethra, și a plecat în Infern pe urmele Persephonei. În lipsa lui, Helena este găsită de frații ei, Castor și Pollux, care porniseră s-o caute, și este dusă, împreună cu Aethra, din nou acasă. Tyndareus, tatăl ei pămîntesc, o căsătorește cu Menelaus, cu care Helena are o fiică, Hermione. Sosirea lui Paris în casa lui Menelaus are drept rezultat răpirea Helenei, pe care, în urma judecății făcute de Paris pe muntele Ida, zeița Aphrodite i-o promisese acestuia în dar (v. și Aphrodite). Helena îl însoțește pe Paris la Troia și acest fapt are drept rezultat războiul troian, în care grecii se bat zece ani încheiați. După moartea lui Paris, căzut în luptă, Helena se căsătorește cu unul dintre frații lui, Deiphobus, pentru ca, în cele din urmă, să se împace cu Menelaus și să redevină soția lui. Cei doi rătăcesc însă opt ani pe mare, pînă să ajungă în sfîrșit acasă, la Sparta. După o altă versiune, Helena s-ar fi căsătorit după moarte cu Achilles, alături de care ar fi trăit o viață veșnică, plină de desfătări, pe o insulă albă, aflată departe, la capătul lumii.