HEGEMONIE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, rol conducător (al unei clase față de alta sau al unui stat față de alte state). ◊ Hegemonia proletariatului = conducerea de către proletariat a maselor muncitoare în lupta revoluționară pentru înfăptuirea revoluției burghezo-democratice, pentru zdrobirea burgheziei și pentru construirea socialismului și a comunismului. [Var.: heghemonie s. f.] – Fr. hégémonie (< gr.).