HEGELIÁN, -Ă (< fr.) adj., s. m. Care se referă la filozofia lui Hegel. ♦ (Substantivat) Adept al filozofiei lui Hegel. ◊ Hegelienii de dreapta (sau bătrânii hegelieni) = adepții conservatori (ortodocși) ai lui Hegel (A.E. Bierdermann, K. Fischer, G.F. Göschel, G.A. Gabler, C.H. Weisse ș.a.). Hegelienii de stânga (sau tinerii hegelieni) = discipolii liberali, materialiști ai lui Hegel, cu tendințe ateiste (D.H. Strauss, frații Edgar și Bruno Bauer, M. Stirner, L. Feuerbach, A. Ruge, K. Marx, Fr. Engels ș.a.). Neohegelienii păstrează din filozofia lui Hegel idealismul și concepția sa despre stat (B. Croce, G. Gentile, J.H. Stirling). V. și neohegelianism.