hazran sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/17 / V: ~zdr~ / Pl: ~e / E: tc hazuran] (Tcî) 1 Baston pe care îl purtau demnitarii turci ca semn al statutului lor. 2 Baston primit de la domnitor de către boierii de rang mare și de către episcopi, ca semn al rangului lor.

hazran n. od. 1. unul din insigniile boierești și în special al marelui Ban; 2. cârja episcopilor și arhimandriților: baston de abanos cu căpătâiul de argint. [Turc. HAZARAN, baston de bambu].

hazrán, V. hazdran.

hazdran sn vz hazran

haz(d)rán n., pl. e (turc. hazaran, bambu). Sec. 18-19. Toĭag saŭ cîrjă de ceremonie a marilor boĭerĭ (maĭ ales a banuluĭ) și a prelaților.

hazran, hazrane, s.n. (înv.) baston pentru demnitarii turci, boierii români de rang mare și episcopi; buzdugan, cârjă.