HAZNATAR s. m. (Mold, ȚR) Vistier la turci. A: Vezirul..._au si chemat pre haznetarul lui. NECULCE; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; GHEORGACHI; H 1779², 79^r. B: Au trimis un hasnadar al lui împreună cu boiarii la Odriiu. ANON. BRÎNCOV. Variante: hasnadar (ANON. BRÎNCOV.), haznătariu (GHEORGACHI), haznetar (NECULCE). Etimologie: tc. haznedar. Vezi și hazna.