HAZ, (rar) hazuri, s. n. 1. Veselie. ◊ Vorbe de haz = vorbe spirituale, glume. ◊ Expr. A face haz = a se veseli, a petrece glumind; (cu determinări introduse prin prep. « de ») a face glume pe seamă cuiva, a-și bate joc, a rîde de cineva sau de ceva. A face haz de necaz = a-și ascunde necazul, făcînd glume sau simulînd voia bună. ♦ Calitatea cuiva de a înveseli pe cei din jur prin firea sa veselă, prin glume sau prin vorbe spirituale. ◊ Expr. A fi cu haz = a fi plin de duh, de umor. 2. (Înv.) Plăcere, bucurie. ◊ Expr. A face haz de cineva (sau de ceva) = a-i plăcea de cineva sau de ceva. A nu face haz de cineva (sau de ceva) = a nu da importanță cuiva (sau unui lucru), a nu lua în seamă. 3. Calitatea de a plăcea, de a captiva; farmec, grație. ◊ Loc. adj. și adv. Cu haz = plăcut, nostim. ◊ Expr. (Ir.) Știi că ai (sau că are) haz ? = știi că-mi placi (sau că-mi place) ? știi că ești (sau că e) bine ? – Tc. 2haz@.