HAZ sbst. 1 Plăcere pe care o simte cineva sau pe care o face altuia, grație; a face ~ de cineva sau de ceva, a-i fi plăcut, a simți bucurie, atracție: tata nu știa carte... și nici mult ~ nu făcea de dînsa (CRG.); a face ~ pe cineva, a-l simpatiza, a avea simpatie pentru cineva: poetul Marțial, pe care însă Traian nu-l prea făcea ~ (ODOB.); spune d-ta numai atîta, că mă face haz ministru(l) (ALECS.); îI făceau ~ fiindcă era plin de originalitate (I.-GH.): a avea ~, a fi cu ~, a fi nostim, a avea o atracție deosebită: tot ce făcea îl prindea și avea ~ (CAR.) ¶ 2 Veselie pe care o simte cineva sau pe care o stîrnește prin felul lui nostim de a fi, prin glumele sau vorbele lui spirituale: dar din toți cine era mai cu ~ ? era domnu Agachi Flutur (ALECS.); un moșneag... de tot ~ul (CRG.); a face ~, a se veseli, a petrece glumind; a petrece, a face glume pe seama altuia, a-l lua în bătaie de joc: lumea face un ~ nespus (CAR.); făcură ~ de dînsul și începură a-l lua în zeflemea (ISP.) ¶ 3 Glumă, anecdotă glumeață: Și mustața răsucindu-și Spune ~uri fel de fel (VLAH.) [tc. hazz].