haut sm [At: ANTIPA, F. 167 / V: haută / P: ha-ut / Pl: ~uți / E: tc haut] Pește răpitor, cu solzi mici, pe spinare verde-albăstrui, pe laturi argintiu, pe burtă alb, cu o lungime de 35-40 de cm, care trăiește în râuri Si: avat, boulean (4), havat³, lupul peștelui, pește cu șapte nume, pește țigănesc, vâigan, vâlcan, vâlsan, vrespere (Haut aspius aspius). corectat(ă)

haút, V. avat.

avad² sm vz haut

haută sf vz haut

avát, havát și hávăt m. (după Șăin., d. turc. haut și avat, crîsnic, năpatcă; după mine, cp. cu gavăt). Mold. Munt. Un pește cam asemenea cu șalău, dar maĭ întunecat și cu foarte multe oase (áspius rapax). Ca și știuca, devorează peștiĭ micĭ. – Se numește și havút și haút (Ant. și Acad.) și, auzit de mine, háut (Btș. Fc.). – Și vîjgăŭ, vîlsan și vréspere.

haut s. m. – Cambulă (Aspius rapax). – Var. havut, (h)avat. Tc. haut (Hasdeu 2153; DAR). Scriban îl pune în legătură cu gavăt.

haut, hauți, s.m. (reg.) pește răpitor cu solzi mici, de 35-40 cm lungime; lupul-peștelui, vrespere, vâlcan, vâigan, vâlsan, boulean.