HATMAN s. m. (Mold.) Comandant al unei armate. A: Stratig preste oști, cum zîcem noi ghatman. DOSOFTEI, VS. Acestu nume vlah să trage de pe Fliac, hatmanul rîmlenesc. NCL I, 41. Vine peste Nipru Popovici Samuil, hatmanul căzăcesc, cu oaste într-agiutor cetăți<i>. PSEUDO-COSTIN, 28^v; cf. VARLAAM; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; NCL I 34, 37, 44; PSEUDO-COSTIN, 2^v, 28^v, 29^v // B: Mai-mare oștilor. Hatman. MARDARIE, 104. 2. (Mold.) Boier de divan însărcinat cu grija puterii armate. Antiohie Jora hatmanul. NCL II, 290. Petriceico-Vodă mai vîrtos cu îndemnarea hatmanului său Hăbășescului s-au hainit. PSEUDO-COSTIN, 16^v; cf. URECHE; PSEUDO-COSTIN, 19^v, 20^v. 28^r; NCL II, 287, 293, 300; NECULCE. 3. (ȚR) Comandant al zapciilor de divan. Udrea hatmanul și Andronic postelnicul. LET. ȚR, 55^v. Etimologie: pol. hetman. Vezi și hătmăni, hătmănie. Cf. s p ă t a r.