HARNIC adj. 1 † Vrednic, destoinic, capabil: tîlhar de la tîlhar nu-i ~ să fure (SB.); nimeni nu era ~ să-l vadă sau să-l aibă (GRIG.) ¶ 2 Sîrguincios, rnuncitor, iute și cu spor la lucru: slugă ~ă; nevastă ~ă; mai nu-l prindea somnul de ~ ce era (CRG.); atît de ~ se arăta în ale slujbei (ISP.) [vsl. *harĭnŭ].