Hariclea Prenume feminin puțin frecvent astăzi, Haricléa reproduce gr. Charikleia, atestat doar la scriitori, în primele secole ale erei noastre, la Lucian din Samosata (125 – 192), Heliodor (sec. 3) etc. Mult mai vechi la greci este însă corespondentul masc. Chariklés, nume personal care apare în operele istoricilor Tucidide (460 – 396 î.e.n.) și Xenofon (430 – 355), iar mai tîrziu la Plutarh, Lucian, Heliodor etc. După cum ușor se observă, forma de masculin este foarte veche și are o tradiție neîntreruptă. Ca marea majoritate a vechilor nume de aceeași origine Chariklés este un compus din două elemente foarte frecvente în onomastica greacă: cháris și kléos. In greaca clasică cháris avea diverse semnificații – toate pornind de la sensul originar „ceva care aduce bucurie”; cuvîntul putea desemna bucuria adusă de diferite calități fizice sau morale, ca frumusețea, politețea, bunăvoința etc. (vechiul sens grecesc este aproximativ păstrat și de rom. har, care înseamnă, printre altele, „calitate, însușire sau dispoziție care face pe cineva sau ceva vrednic de admirație”). Kleos „glorie, faimă, renume” este foarte frecvent în compusele Androklés (+ aner, andros, „bărbat”), → Cleopatra, Heraklés (lat. Hercules de la Hera, numele zeiței), → Pericle, Sophoklés (+ sophos „înțelept”) → Temistocle. Dacă numelui feminin i se potrivește mai bine sensul „renumită prin grație, farmec” mai apropiată de semnificația originară a elementelor componente și vechimea numelui ar fi interpretarea „bucurie adusă de glorie”. Prezența tîrzie și frecvența redusă a prenumelui fem. Hariclea ne permite să-l considerăm ca un împrumut pe cale cultă, direct din neogreacă. ☐ Numele este cunoscut la noi și datorită faimei de care s-a bucurat cîntăreața de operă Hariclea Hartulari-Darclée.