HARETÍSM (< n. pr. Haret) s. n. Curent social-cultural apărut în România, în primul deceniu al sec. 20, pe baza concepției elaborate de Spiru Haret, potrivit căreia orice politică reformatoare se va dovedi eficientă doar în măsura în care, la realizarea ei practică, vor participa efectiv toate categoriile sociale.