HARAM, (1) haramuri, s. n. (Reg.) 1. Mîrțoagă, gloabă. 2. Pradă, jaf. ◊ De haram = a) (loc. adj. și adv.) (lăsat) la voia întîmplării, fără stăpîn, expus jafului; b) (loc. adv.) de pomană, degeaba; pe nedrept. ◊ Expr. Haramul haram se face sau (de) haram vine, (de) haram se duce = lucrul cîștigat pe nedrept se pierde precum s-a dobîndit. 3. (În expr.) A mînca haram = a vorbi fără rost. Haram că. . . = păcat că. . .; degeaba. . . Haram de. . . = vai de. . . – Tc. haram « ilicit, prohibit ».