❍ HARABAGIU, ARABAGIU sm. Mold. Căruțaș care conduce o haraba: pe vremea aceea era bine să fii ~ în Tîrgul Neamțului (CRG.); am scăpat de căruțe de poștă, de harabagii nespălați, de diligențe hîrbuite (ALECS.); ne-am pomenit cu vătaful de arabagii că vine cu șase care (FIL.) [tc. arabağy].