❍ HARABA, ARABA (pl. -bale) sf. Mold. 1 Car mare de transportat persoane, cu lavițe pentru șezut (🖼 2515): sosea atunci o haraba încărcată cu mușterii (CAR.); o căruță brașovenească, fără arcuri, și mare cît o araba, în care așeză, afară da calabalîcuri, cel puțin opt oameni (ISP.) ¶ 2 Car mare, cu două sau cu pătru roate, de transportat mai ales grîne (🖼 2516): Și-a ’ncărcat... Nouă care țărănești. Nouă harabale boierești Și-a purces la moară la Ivănești (MAR.); zi și noapte curgeau harabale încărcate cu grîu (VLAH.) [tc. arabá].