HAR, haruri, s.n. 1. (În religia creștină) Dar, ajutor spiritual pe care divinitatea l-ar acorda omului. ◊ Expr. (cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har domnului ! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă domnului! ♦ Puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 2. (Înv. și arh.) Calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva sau ceva vrednic de admirație. 3. (Înv.) Dar sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită. – Slav (v. sl. charĭ <gr.).