HAR (pl. -aruri) sn. 1 Calitate sau dar sufletesc care face pe cineva sau ceva mai frumos, mai plăcut, vrednic de admirat, grație, farmec, nuri; grația divină, dar dumnezeesc: a frumuseții haruri goale, ce simțirile-i adapă (EMIN.); se lățise vîlva... de bunătatea și ~ul cel mîntuitor al sfîntului (VLAH.) ¶ 2 Favoare, hatîr: îl rugă, drept ~, să-i lase vătășia de vînători (ODOB.); el aflase ~ înaintea lui Vodă, pentru glumele lui cele nevinovate (ISP.) ¶ 3 Dar, prinos ¶ 4 Mulțumită, slavă [vsl. < gr.].