hapuc sn [At: PAMFILE I. C. 3 / Pl: ~uce / V: ~că sf, ~ușchi / E: mg hapkalkodni] (Trs) 1 Minge din păr de bou. 2 Cocoloș. 3 (Îcs) De-a ~a Joc cu mingea.

hapúc și hapúce, V. habuc.

hapucă sf vz hapuc

habúc și hapúc n., pl. e (cp. cu ung. hapkalkodni, a prinde, a apuca). Nord. Minge. – Și hapúce (Suc.) A bate hapucea, a perde timpu nefăcînd nimic. La Acad. harpuce (de-a harpucea), un joc copilăresc.

HAPUC s. v. minge.

hapuc s. v. MINGE.

hapuc, hapucuri, s.n. (reg.) minge din păr de bou; cocică, gocică, cotcă, tapcă, mișă, mișhic, surducă.