HANG, (2) hanguri, s.n. 1. (În expr.) A ține hangul = a acompania o melodie; b) fig. a ține partea cuiva, aprobînd tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cînta cuiva în strună. 2. (Reg.) Nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a ține accompaniamentul. – Magh. hang « sunet, ton, glas ».