Definiția cu ID-ul 714293:


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HÁNDBAL (< fr.) s. n. Joc sportiv de echipă, cu șapte jucători (inițial cu 11), practicat pe un teren de 40/20 m, cu un balon, jucat numai cu mâinile, pe care fiecare dintre cele două echipe încearcă să-l introducă în poarta echipei adverse. H. a luat naștere în 1914, în Germania, dar oficial a fost recunoscut în 1921; în 1925 a avut loc prima întâlnire internațională (între Austria și Germania). Din 1936, h. a devenit sport olimpic. În România, h. a început să fie practicat din 1922, devenind unul dintre sporturile performante. Echipa națională feminină de h. în 11 a fost campioană mondială în 1956 și 1960, iar cea în șapte, în 1962; echipa națională masculină de h. în șapte a fost campioană mondială în 1961, 1964, 1970 și 1974.