handál, handaluri, s.n. (reg.; înv.) 1. Partea mai întărită (sau mai înaltă) a unui oraș: „Pe la noi, prin hăndăluț, / Toată muta-i cu drăguț” (Bârlea, 1924, II: 292). 2. Loc unde se taie sarea (Vișovan, 2008). 3. Colonie de muncitori mineri (v. DEL-MM, 2016). ■ (top.) Handal, fânațe în Costeni, Lăpușul Românesc, Vima Mică; Ilba Handal, localitate minieră în apropiere de Seini; Handal, cartier în orașul Cavnic, care a găzduit un ansamblu de locuințe ale minerilor; Handal, denumirea veche a localității Baia Borșa. – Din germ. Handal „dâmb” (Țurcanu, 2005); „Hăndalul din Maramureș și apelativul hăndal «loc unde se taie sare», derivă din germ. săs. han (= hauen) + Dal (= Thal)” (Drăganu, 1933: 281).