Definiția cu ID-ul 498766:
Etimologice
han (hani), s. m. – Titlu purtat de conducătorii tătări. Tc. (tăt.) han (Șeineanu, II, 203), cf. rus. chan, fr. khan, sp. kan. – Der. hănie, s. f. (demnitate de han); hănesc, adj. (propriu unui han); hănesc, adj. (propriu unui han); hantătar, s. m. (han).
Exemple de pronunție a termenului „han” (30 clipuri)
Clipul 1 / 30