HAMIȘ adj. (Ban., Criș.) Fals, nesincer. Sînt între voi o samă de oamini ... hamiși, furi, tîlhari. C 1692, 542^v. Falsus. Hamis. Hamis. LEX. MARS., 204. ◊ (Adverbial) Voi sînteti fățarnici și minciunoși ... giurați tot hamiș. C 1692, 528^r. Etimologie: magh. hamis. Vezi și hămișag. Cf. a l n i c, a m ă g e l n i c, amăgeu, balamut, celarnic, c e l u i t o r, h î t r u (2), î n c e l u i t o r, m a r g h i o l, m ă i e s t r e ț, o p ă c i t o r, ș u g u b ă ț (2), șuvealnic, telpiz.