HAMBURGER, hamburgeri, s. m. Chiftea plată prăjită care se servește într-o chiflă. [Pr.: hamburgăr] – Din fr., engl. am. hamburger.

hamburger sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: eg, fr, it hamburger] Bucată de carne tocată friptă, servită într-o chiflă.

HAMBURGER, hamburgeri, s. m. Chiftea plată care se servește friptă și pusă într-o chiflă. [Pr.: hamburgăr] – Din fr., engl. am. hamburger.

HAMBURGER s.m. Bucată de carne tocată, friptă în tigaie și servită cu o felie de pîine. [< engl., fr., it. hamburger (steak)].

HAMBURGER [-GĂR] s. m. bucată de carne tocată prăjită în tigaie și servită caldă într-o chiflă tăiată în două. (< fr., engl., amer. hamburger)

hamburger s. m. (alim.) ◊ „Preparatul de bază al alimentației rapide în S.U.A. îl constituie «hamburgerul», chifteaua prăjită servită caldă într-o chiflă tăiată în două.” Sc. 28 III 78 p. 5; v. și D. 135/95 p. 10; v. și fast-food [pron. hamburgăr] (din engl. americ., fr. hamburger [steak]; DMC 1964; D. Am.; DN3, DEX-S)

HAMBURGER [pr.: hamburgăr] ~e m. Chiftea prăjită care se servește pusă într-o chiflă. /<fr., engl. hamburger

hamburger (engl.) [ger pron. găr] s. m., pl. hamburgeri

hamburger (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. hamburgeri

HÁMBURGER (n. pr. Hamburg) s. m. Chiftea din carne de vită condimentată, pusă, împreună cu diverse garnituri, într-o chiflă tăiată și a cărei denumire provine de la o specialitate de carne tocată din orașul Hamburg. Preparat și răspândit în S.U.A. de frații Maurice și Richard McDonald (1948).

HAMBURGER [ambürʒé], Jean (1909-1992), urolog francez. A realizat (1962) primul transplant de rinichi și a perfecționat procedeul de hemodializă.