halaríp, halaripi, halaripe, s.m.n. 1. Dans țigănesc. 2. (prin extens.) Nume dat țiganilor. 3. „Se zice când cineva stă pe mâini și cu picioarele în sus” (Bârlea, 1924). ■ (onom.) Halaripi, poreclă pentru locuitorii din Valea Stejarului (fosta Valea Porcului, jud. Maram.): „Halaripi Valea Porceni, / Pită crepată, coștueni” (Bârlea, 1924, II: 309). – Et. nec. (MDA).